La un moment dat am auzit o voce care a strigat un nume "Leo" - aici, la bunici, toţi suntem "pisi", "ţiţu" şi "cuţu"... - am tresărit pentru că, atât numele cât si vocea, au făcut să vibreze ceva plăcut în sufleţelul meu...
Am privit mai atent:
si...wow - tatiiiiii, am alergat in braţele lui!
Vă, pupicesc pe toţi pe botic şi am să vă mai scriu.
Cu drag,
Leo
.jpg)
ce post frumos
RăspundețiȘtergerearati fain
:)
Nataşa-i tot aşa tătoasă...
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergerebravo
vezi..
:)
merci de visite
:)
Vai ce frumos e...si eu am avut un motanel roscat. Pur si simplu il adoram.
RăspundețiȘtergereCe chestie ca-ti cunosti parintii. Eu am mari dubii la acest capitol :D.
RăspundețiȘtergereTata lui Leo e tot portocaliu?
Piti, merci!
RăspundețiȘtergereVania, Leo era mamos inainte - depinde, intre cei prezenti care ii este mai apropiat...sufleteste :)
RăspundețiȘtergereSakura, vad :) - si eu iti multumesc!
RăspundețiȘtergereLili, orice culoare ar fi avut, era special...:)
RăspundețiȘtergereSuperJa, parintii biologici nu stiu daca i-ar recunoaste - eu nu stiu, doar banuiesc cine sunt - si nu, nu e nicinul roscat :)
RăspundețiȘtergereEra vorba de taticul adoptiv - biped :)
Mi-e dor si mie de Leo si am gasit pe cineva care...se uita dupa el http://www.youtube.com/watch?v=GbiD_kqfVfQ&feature=player_embedded
RăspundețiȘtergere:)) E mortal Simona - voi prelua clipul si voi face o noua postare cu el, citandu-te. Multumesc!
RăspundețiȘtergere