Am fost
provocat să-mi arăt coada...
(
incă mic - la prima mămică adoptivă)
Coada mea? Păi, de regulă, o ţin covrig, pe lângă corp, atunci când sunt în contemplare - o fi prea lungă?
(în iarnă, la bunici)Când sunt atent la ceva, de multe ori, pare a fi un semn de întrebare...
Atârnă, bleagă, doar atunci când sunt foarte relaxat.
(tot in iarnă - cercetam zona)
(mândru de vânatul meu - atent să nu mi-l fure cineva)Eu zic că am o coadă expresivă si sunt mândru de ea (deşi, când m-a găsit Corina, aveam o codiţă mică şi subţirică, de şoricel).
Aaaaaaa, uitam, deşi am pete, ca de leopard, pe blăniţă, coada mea e purtătoare de inele.
Leo