Melancolie de ianuarie...

Oare numai eu devin melancolică în perioada asta?


Poza asta ar zice ca mai sunt şi alţii...

Până una-alta, când avem mare nevoie unul de altul, Ursu (aşa-i spun maidanezului care mă vizitează uneori) şi cu mine, ne căutăm şi ne ţinem reciproc companie

Ieri şi azi a nins dar acum aud cum se topeşte zăpada...păcat...pentru că, mie cel puţin, vremea asta mohorâtă, peisajul cenuşiu, cu copacii goi sau cu resturi uscate, înnegrite, de frunze, cu pământ mocirlos, gol si el de orice semn de viaţă, cu asfalt ud si murdar, cu siluete de clădiri fără pic de culoare şi ferestre ce par săracite fără luminiţele licăritoare care le împodobeau până mai ieri, îmi da senzaţia de sfârşit, de pustiu, de moarte...zăpada ar acoperi toate astea şi ar da o altă percepţie...


O dedicaţie pentru prietenii mei: