Sobru şi responsabil, Leo, de la ţară - unde se simte in mediul lui si unde s-a decis să se stabilească definitiv - a ţinut să le facă urări prietenilor săi....
Eu completez cu un clip care conţine copilăria lui la mine - copilărie care se pare că s-a incheiat cu plecarea lui...
S-a maturizat, e mult mai independent, nu mai este "mămos", e teritorial şi gelos în ceea ce priveşte pătuţul si vasul pentru hrană pe care le are de la mine, prima lui mămică adoptivă, sau atenţia si mângâierile lui mami, tati si Dora, însă e sociabil cu bipezii - nu mai e "speriat de bombe" - şi celelalte animăluţe - se joacă şi doarme cu pisicuţele care, acum am aflat, sunt şi ele puiuţi din primăvara 2009...Nu mai stă noaptea in casă - nu vrea el - preferă hambarul unde se joacă si "vânează" până în zori împreună cu celelalte pisici...a învaţat multe de la ele şi, dupa ce a cercetat zona (a dat ocol casei, gradinii, curţii, podului, dependinţelor), se simte in mediul lui...În zori se cere în casă, papă şi se culcă - de regulă in patul strabunicii, după nişte perne - şi doarme până seara...A abandonat litiera de tot - se cere afară...A devenit o adevărată pisică, motan vânjos în devenire...
Au ramas toţi uimiţi cât de repede s-a adaptat fără să se pună nici o problemă...
Mie mi-e tare, tare dor de el dar imi creşte sufletul de mândrie când aud ce cuminţel este!