duminică, 18 aprilie 2010
Un zambet de weekend
"Mi-e dor si mie de Leo si am gasit pe cineva care...se uita dupa el:
luni, 15 martie 2010
O pauza in pauza
Animalele din spatiile comune
Voi ce parere aveti?
Sunt foarte revoltata!
P.S.
Va multumesc tuturor celor care mi-ati scris - sper sa reusesc sa rezolv situatia mea, foarte grava, si sa revin sa va raspund fiecaruia in parte!
vineri, 19 februarie 2010
Scuze!
Trec printr-o perioada foarte dificila si din acest motiv nu apuc sa-mi fac datoria fata de voi - promit sa recuperez si sa ma revansez!
Va cer scuze tuturor si va rog sa nu fiti suparati pe mine!
Va multumesc mult si va rog sa nu ma uitati!
joi, 11 februarie 2010
Fără cuvinte...
Mă bucur că s-a rezolvat problema zăpezii de la Adăpostul de la Glina şi, pentru că tot se vehiculează ideea, aş avea o propunere:
"eutanasierea" unora dintre cei de la guvernare - ce ziceţi de asta?
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Rugăciune / Pray
marți, 22 decembrie 2009
Pentru toti prietenii mei din Blogroll/For all my friends from Blogroll
Si o dedicatie speciala pentru felinute:
miercuri, 16 decembrie 2009
What Cats Are Really Thinking
adica...
cateodata am senzatia ca e chiar asa... eu una...
marți, 15 decembrie 2009
vineri, 11 decembrie 2009
Noutate
sâmbătă, 5 decembrie 2009
miercuri, 11 noiembrie 2009
Am ramas fara cuvinte – in schimb caut sa adun raze de Soare
Incep sa invat sa-mi caut motive de bucurie, clipe care sa-mi lumineze sufeltul in fiecare zi:
Ma uit la perechea "mea" de turturele care cred isi pregatesc cuibul pentru al treilea rand de pui pe vara asta...i-am urmarit - parinti si oua, apoi parinti si pui - in primele 2 randuri...e greu de pus in cuvinte...
Felul in care doua sufletele au cladit un camin, felul in care si-au clocit ouale, felul in care se hraneau unul pe altul cat timp a durat clocitul, grija lor unul fata de celalalt, fata de puii lor…m-au facut sa simt o unda de regret ca noi, oamenii, nu stim sa fim asa…
Azi, in parcarea in care urma sa incep traseul pentru examen, erau doi caini vagabonzi - unul mare, mitos, alb, altul mic negru cu maro (o corcitura de tekel)...povesteau instructorii ca sunt rauti ca-i latra si sar la roti...
Nu mica mi-a fost bucuria sa vad ca, la un moment dat, cainele alb s-a ridicat, a venit la mine (ramasesem singura si nu prea vesela...), s-a lipit de piciorul meu si si-a bagat botul in palma mea indemnandu-ma sa-l mangai...dupa cateva minute, celalalt, a venit si el, mai timid, dar a facut acelasi gest...cand s-au apropiat ceilalti oameni - au fugit...
Turturelele n-au mai scos al treilea rand de pui... eu m-am izolat si...
Dar sper ca imi voi reveni...
By the way - cand a trecut vara?

marți, 3 noiembrie 2009
Suflete curate
Fara prea multe cuvinte am sa preiau si eu o poveste care m-a impresionat...:
"Cum ai putut?" - Lili's Antiques Coffee-House


